«contracorriente» Laur Amanolesei

și dacă-ți dau singurătatea mea
și-mi dai singurătatea ta
la tine în brațe
în fața mea, pe o masă de tenis, înconjurați de praf și băuturi acidulate
închiși de soarele ce se coboară și acoperă ochii cu întunericul celuilalt
retrași în larg, curenții nu ne mai aduc înapoi
ghemuiți în înălțimi, desprinși, împreună cu
măreția chipurilor noastre, alterate și îngrijite de răcoare
și-ți așez sub pleoapa stângă un înger alb 
adormi înaintea înecului, anesteziat de simfonia plăpândă a coralilor
ca un rătăcitor în căutare de definire
urcând spre bătăile inimii
cu tine îmi definesc bătăile inimii
le ajustez ritmului
în timp ce se îndrăgostesc reciproc 
unele de altele
atingerile 
și se iubesc
și e frumos

Laur Amanolesei

.